Fazele Lunii

Craniile de cristal sunt false


Inca raman o engima aceste cranii; pana acum, s-a dovedit contrafacerea unora, dupa ani de studii. Intre acestea, craniul BM (de la British Museum):
British Museum a achiziţionat craniul de cristal de la Tiffany, în 1897 si l-a expus in Wellcome Trust Galerie. S-a crezut ca unele cranii sunt de origine azteca şi au fost numite "Aztec Skull" până de curând. Îndoieli în legătură cu autenticitatea craniului de cristal au aparut acum mai mult de un deceniu în urmă. În anii '90 a inceput cercetarea lor, alaturi de alte cranii: Max, ShaNaRa şi Smithsonian. S-au găsit urme lasate de rotite de slefuit pe craniile BM si Smithsonian, ceea ce arata ca aceste două cranii au fost sculptate cu un aparat folosit de bijutieri (aparate de slefuit create în secolul 14). De aceea s-a considerat ca nu pot fi pre-columbiene. Istorici şi oameni de ştiinţă consideră că acest craniu a fost tăiat dintr-o bucată de stâncă de cristal în Europa, posibil in Germania, şi apoi vândut ca o relicvă a vechii civilizatii aztece din Mexic. Nu stim de ce, dar rezultatele testelor pentru craniile Max şi ShaNaRa nu au fost facute cunoscute. Deocamdata, aceasta explicatie nu mi se pare destul de concludenta, caci nu putem sti cu exactitate ce instrumente foloseau aztecii sau poate o civilizatie mai veche. Unii cred in puterile mistice ale craniilor, altii le considera simbolul morţii la azteci sau cred ca unul din cele 13 cranii de cristal va prezice destinul omenirii,  daca vor fi toate aduse în acelaşi loc.
Pana acum, testele au confirmat că aproape sigur nu este vorba de un veritabil obiect aztec. Cercetatori au mai aratat:
-  Cristalul nu este originar din Mexic, dar cristale de această dimensiune pot sa provina din Brazilia;
- polizarea s-a facut cu un echipament modern.
Pana acum, cam slabe ipoteze.... Nici piramidele nu stim cum s-au facut, apoi mai sunt multe alte mistere ale lumii vechi.....Pe de alta parte, comertul cu antichitati falsificate a fost infloritor timp de cateva sute de ani si e posbil sa intalnim multe falsuri de tot felul.
Când oamenii de ştiinţă au început să investigheze suprafaţa craniului cu un microscop puternic electronic, îndoielile lor au fost confirmate. Matrita dupa care s-a lucrat craniul, daca putem spune asa, a fost facuta din acelasi fel de răşină utilizata de către stomatologi pentru a lua  mulajul  dintilor. Apoi s-a vazut foarte evident ca sculptura a fost tăiata şi polizata cu un instrument rotativ, necunoscut de azteci.
Jane Walsh de la Smithsonian Institution din Washington il suspecteaza de realizarea falsurilor pe Eugene Boban, un colectionar din sec. al 19-lea.  Boban a fost un cetăţean francez care a petrecut mai mult de două decenii din viaţa sa în Mexic si el a vândut un craniu la Tiffany, dupa ce incercase sa-l vanda si la Smithsonian; a mai vandut altul unul unui  colecţionar care l-a donat mai târziu Muzeului l'Homme din Paris, în care se află astăzi. De unde sa aiba un comerciant doua astfel de cranii, care sunt foarte rare?
Sustinatorii vechilor legende au acuzat britanicii de ascunderea informatiilor. Joshua Shapiro, un autor care crede craniului are proprietati mistice, a spus că se doreste discreditarea semnificaţiei  craniilor de cristal. Ce-i drept, oamenii au nevoie de legende si oricate argumente le-ai aduce ca  de exemplu, giulgiul din Torino este un fals, oamenii tot vor crede cu tarie in acesta- a remarcat un cercetator. Profesorul Freestone spune ca " fals sau nu, craniul este un obiect fantastic. Chiar şi în cazul în care acesta a fost făcut în Germania secolului al 19-lea."

Inceputurile unei obsesii
 (dupa MacLaren Walsh - antropolog la Smithsonian's Muzeul National de Istorie Naturala).
Cu saisprezece ani în urmă, un pachet greu adresat "Smithsonian Inst. Curator, MezoAmerican Museum, Washington, DC," a fost trimis catre Muzeul National de Istorie american.  Pachetul era  însoţit de o scrisoare anonima in care scria ca "Acest craniu de cristal aztec a fost achiziţionat în Mexic în 1960 .... Il ofer institutului Smithsonian, cu toata consideratia." Pachetul continea un craniu alb lăptos de cristal, considerabil mai mare decât un cap de om. Arheologii stiau de existenta unui craniu asemanator la British Museum şi mai vazusera un craniu mic, care era un fals. Cecrcetatorii de aici au inceput studiul minutios al istoriei pre-Columbiene, al  colectiior din muzee din întreaga lume.

Teorii despre origini
Unii cred că sunt cranii lucrate de mana ce apartin civilzatiei Maya sau Aztece, altii ca provin de pe un continent scufundat(Atlantida sau altul) sau ca sunt de origine extraterestra. 
Muzeele au început colectarea de cranii de cristal în timpul celei de-a doua jumatati a secolul al XIX-lea, cand cunoştinţele legate de antichitatile pre-Columbiene erau insuficiente. Anticarul francez Eugène Boban a participat in 1867, la Paris, la o expoziţie unde a expus doua  cranii de cristal si alte antichitati  expuse ca fiind aztece, care au fost considerate false.
Primele cranii de cristal au aparut inainte de 1863, când Louis Napoleon a invadat tara si l-a instalat pe Maximilian von Hapsburg de Austria ca împărat. Craniile gasite atunci erau mici. Un craniu mic a fost cumparat de un colectiobar englez si se afla la British museum.
Un mic craniu de cristal a fost achiziţionat în 1874 de Muzeul national din Mexico City, im urmat d ealtul în 1880. Arheologul WH Holmes, cand a vizitat Mexico City, în 1884, a văzut "relicve aztece "  la fiecare colt de strada -  vase ceramice false, fluierele, figurine. Doi ani mai tarziu, Holmes a avertizat cu privire la abundenta de falsuri pre-columbiene existente chiar in colectii muzeale, într-un articol din revista Science intitulat "Comerţul cu antichitati mexicane false. În 1886, Smithsonian a cumparat un mic craniu de cristal de la Augustin Fischer, fost secretar al împăratului Maximilian în Mexic. Dar craniul a dispărut în mod misterios desi William Foshag, un mineralog, a comunicat, în anii 1950, că respectivul craniu a fost sculptat cu un instrument modern de slefuire.
Aceste cranii mici reprezintă "prima generaţie" a craniilor de cristal, şi toate sunt gaurite, avnad un canal in centru.
Apare mai tarziu a doua generaţie de  cranii - mari şi fără o gaura verticala. Primul a parut în 1881, la Paris, intr-un magazin al lui Boban. El aincercat sa-l vanda muzeului din Mexico, dar  curatorul a spus ca e un fals si il denunţa pe Boban ca fiind contrabandist de antichitati si falsuri. Francezul pleaca la New York si Tiffany & Co i-a cumparat craniul pentru a-l revinde, asa cum am aratat, catre British Museum .
Dar si a treia generaţie de cranii a apărut,  înainte de 1934, când Sidney Burney, un comerciant de artă Londra, a achiziţionat un craniu de cristal aproape identic cu cel de la British Museum, de aceeasi forma, dar acesta are si o mandibulă. În 1943, acesta a fost vândut lui Frederick Arthur (Mike) Mitchell-Hedges, iar fiica lui, Anna Mitchell-Hedges, care a murit recent la varsta de 100de ani, l-a detinut timp de 60 de ani. Cunoscut sub numele de Craniu de Doom sau pur şi simplu Craniul Mitchell-Hedges, se spune că emitea lumini albastre din ochi.
Desi aproape toate craniile de cristal au fost consederate Aztece, Toltece, Mixtece sau Mayase, ele nu reflectă caracteristicile stilistice si  artistice a vreunei dintre aceste culturi. Chipurile Toltece si  Aztece ale mortilor sau zeilor au fost aproape întotdeauna sculptate în bazalt şi au fost pictate, ataşate pe pereţi, altare sau pe basoreliefuri. Mixtecii au avut cranii din aur, reprezentand de fapt capul - cu ochi, nas, urechi. Gasim si la Maya cranii sculptate în relief, pe calcar, deseori din profil. 
Actualii cercetatori cred ca primele cranii de cristal sunt false si au  fost făcute în Mexic între 1856 şi 1880, posibil de un singur artizan sau intr-un atelier de lucru.  Urmatoarele sunt, probabil, inventii europene. Craniul Mitchell-Hedges, care apare după 1934, este o copie a craniului din British Museuml, cu detalii stilistice şi tehnice pe care doar un escroc le-ar concepe.
Craniului care a sosit la Smithsonian cu 16 de ani în urmă reprezintă încă o generaţie de farse. Potrivit acestuia donator anonim, a fost achiziţionat în Mexic, în 1960; craniul Smithsonian este enorm, are 31 de kilograme şi aproape 10 de centimetri înălţime si a fost, probabil, fabricat în Mexic.

Povestea nu s-a terminat, continua
Exista acum a cincea şi a sasea generatie de cranii, provenite din Mexic, Guatemala, Brazilia, Tibet, unele din  sticlă  sau  rasina. 

Dacă vom considera că pre-columbienii au folosit unelte din piatra, os, lemn  şi  posibil cupru pentru a tăia piatra, craniile de cristal sunt mult prea perfect sculptate şi extrem de lustruite.

Iata un link catre site-ul  smithsonian channel.

0 Response to "Craniile de cristal sunt false"

Unde se afla acum Soarele, Luna si planetele;

Se încarcă...